Ma doare. Ma dor omuletii care nu urmaresc literele acestea. Ma dor ochii care nu ard de dor pentru urmatoarea insemnare. Ma doare tacerea autoimpusa. Ma doare aceasta pedeapsa pe care mi-o aplic zilnic – sa stau departe de weblog, de facebook, de muzica, de mine, de tine, de tine, de prezenta ta care ma chinuie, dar de care sunt dependenta

Nu imi place interfata asta noua de la weblog. E ingrozitoare si nu voi deschide blogul asa. Imi placea cum era inainte – prietenos, simplu de inteles, cald, un acasa intim, mic, care ma astepta cu curiozitate si brate deschise. Apoi s-a ciufutit si eu m-am mutat la VIena. Si dupa primii doi pumni in cap, m-am mutat pe wordpress. Care e urat si neprietenos, arata exact asa cum arata weblogul acum. Si omuletii la fel. Cei care era curiosi si calzi si care ma asteptau si ma iubeau s-au ciufutit si si-au luat a fata nefamiliara cand am plecat. Sau nu mai stiu ochii mei sa recunoasca lucrurile odata integrate in fiinta mea?

Stau si ascult muzica franceza in germania, dupa ce tocmai m-am intors din spania si chiar inainte sa plec la schi in austria pentru weekend si in israel cu treaba. Ce fel de om sunt si eu? mi-e mama straina si tata prea putin dragastos, prea putin preocupat de micile mangaieri pe care i le poate administra sufletului meu, sa ma faca fericita (dar ce tare as suferi de dor cand mi-ar fi asa departe cum imi e acum), mi-e sor’mea vara si fii’mea fina, mi-e iubitul amant necunoscut si prietenii niste fete intr-un colaj incarcat. Imi sunt plimbarile fugi si rugile disimulari. Imi sunt eu alta si tu nu-mi esti. Si nu gasesc un sens sa scriu, sa simt, sa iubesc, sa traiesc. Nu gasesc un sens sa nimic si de peste trei luni de zile sunt intr-un sevraj cumplit dupa prezenta ta. Vorbele tale nespuse intre noi. Joaca pe care o initiam cu grija si bucurie. Nespusul nespusul nespusul ma omoara. Mi-e dor de tine, omule, si nu e obsesie. Mi-esti drag cum numai copilul ranit din mine imi e drag. Mi-esti indispensabil la fel ca el si tot la fel de inabordabil. MI-e rece si frig cand esti departe si parca nu o sa mai vina niciodata vara. Vezi, e cea mai friguroasa iarna peste tot pe unde ma duc, mi-e frig, iubitule si tu nu mai vrei sa ma stii. Iar eu nu mai pot sa iti spun iubeste-ma, nu sunt chiar atat de rea. Ma invat eu pe mine sa fiu puternica, sa nu mai imi pese daca ma vrei sau nu aproape, sa nu mai imi pese daca imi esti sau nu, sa nu mai caut semnificatii in apropierile de trupuri, sa nu mai caut semnificatii in cuvintele spuse la betie, sa nu mai caut bucurie in necunoscut. Mi-e frig, iubitule, si mi-ar fi atat de cu mult mai bine in bratele tale. Dor, frig, dor, frig, mi-e singur eul care se termina bob cu bob, ca nisipul dintr-o clepsidra prea rapida. Dor frig mandarine dor frig nisip baluri dor frig dor frig frig frig frig ninge nu am schiat niciodata impreuna dor frig. Unde esti, iubitule?